Arhitectura reconstructiei si speranta modernista
Caracterizata la inceput de necesitatea reintrarii in normalitate si a refacerii dupa distrugerile razboiului, perioada de reconstructie a decurs in sensul unei evolutii firesti, sfirsitul ei fiind un moment de remarcabila sincronizare cu arhitectura europeana.
Arhitectii care practicau inainte de razboi si-au continuat in general maniera proprie de proiectare, dupa 1945 au fost terminate o serie de constructii importante: blocul de birouri Banloc si clubul nautic Herastrau (arh. Octav Doicescu), Ministerul de Finanate (arh. Radu Dudescu), palatul CFR (arh. Duiliu Marcu), in maniere stilistice foarte diferite, de la modernism moderat la neoclasic, trecind printr-un modernism emfatic clasicist. Concomitent, au inceput sa se afirme si cautarile noii generatii functionaliste, reprezentata in mod special de Mircea Alifanti si Ascanio Damian. Aeroportul international Baneasa (1946, arh. M. Alifanti, A. Damian, N. Badescu, etc.), fabrica de confectii APACA (1947, arh. M. Alifanti, I. Ghica-Budesti, V. Krohmalnic, H. Stern, etc.), pavilionul de expozitie de pe malul lacului Herastrau (1948, arh. A. Damian si Srulovici), bazinul si sala de sport Floreasca (1947, arh. Titus Evolceanu si Sofia Ungureanu), spitalul Emilia Irza si Facultatea de Drumuri si Poduri (1950, arh. Grigore Ionescu), etc. denota orientari expresive si vocabulare diverse, manipulate cu o indrazneala mai mare decit in perioada interbelica, in interiorul unei libertati de expresie moderniste careia epoca parea sa-i fie favorabila. Si in domeniul locuintei ieftine au aparut cautari moderniste sistematice: cartiere muncitoresti cu blocuri bara asezate dupa axa helioterma (Ferentari/Bucuresti, 1945-1947). Majoritatea operatiilor de locuinte sint insa orientate dupa principii mai putin radicale, fie continuind vechile parcelari (Serban-Voda, Steaua, Drumul Sarii/Bucuresti), fie propunind mici cartiere dupa modelul orasului-gradina, cu blocuri mici (cartierul Steagul Rosu/Brasov - arh. N. Nedelescu, Fl. Teodorescu, T. Elian, D. Marinescu) sau cu locuinte unifamiliale (Hunedoara, 1848 - arh. Gusti, A. Moisescu, Vl. Perceac).
La sfirsitul aceastei perioade, trebuie subliniat faptul ca arhitectii tineri (si foarte conectati la Miscarea Moderna radicala) adusi in posturi de decizie de schimbarile politice au sustinut o puternica actiune de protectie a monumentelor istorice. In cadrul structurilor dedicate acestei activitati, reinfiintate in aceasta perioada, au evoluat arhitecti de mare valoare (Ioana Grigorescu, Nicolae Diaconu, Eugenia Greceanu, etc., avindu-i ca mentori pe Stefan Bals si pe Grigore Ionescu) care, in timp, au restaurat, gratie unor importante investitii de stat, un numar foarte mare de ansambluri si monumente istorice (ansamblul manastirii Neamt, Dragomirna, etc.). Aceasta actiune de incontestabil profesionalism a supravietuit tuturor fluctuatiilor politice pina in perioada Ceausescu.