|
|
|
Arhitectura de factura
romantica
Putin mai tirziu decit
influenta clasicista, pe la inceputul sec. 19, in arhitectura romaneasca incepe
sa patrunda si spiritul romantic, atit prin modele formale, cit si ca impuls
catalizator, determinind doua tipuri de cautari stilistice, ambele cu ecouri
in arhitectura secolului 20.
Pe de o parte, se situeaza
o arhitectura bazata pe imprumuturi formale din diverse manifestari stilistice
de factura romantica specifice unor zone ale Europei occidentale si centrale
(forme de neogotic, neoromanic, si alte forme neomedievalizante, diverse stiluri
regionale, mai ales germane, etc.), denumita generic arhitectura de factura
romantica. Manipulind, spre deosebire de cea clasicista, un repertoriu morfologic
heteroclit, format din elemente constructive si decorative din arhitectura
feudala europeana, dupa o sintaxa in cautarea pitorescului, ea se mai regaseste
inca in secolului 20 in arhitectura unor resedinte boieresti si burgheze si
a unor cladiri publice (cele doua edificii Rieber, palatul Cretzulescu, casa
Grigore Cerchez, toate in Bucuresti; Palatul Culturii de la Iasi - arh. I.D.
Berindei), in arhitectura funerara, in arhitectura de interior si in mobilier.
Dar mai ales, a dat un mare avint arhitecturii peisagere: s-au amenajat atit
multe gradini si parcuri ale resedintelor elitei (dintre care numai unele
s-au pastrat, dar documentele atesta un mare numar), cit si gradini si parcuri
urbane publice. Gradini romantice cum ar fi gradina Cismigiu (inceputa pe
la 1845, Carol Friederich Meyer) si gradina Kiseleff (Carol Meyer, 1843),
organizarea cimitirelor Bellu, Sf. Vineri, Ghencea, isi au originea in acest
tip de arhitectura. Mai tirziu, parcul Carol (Redont), organizat pentru marea
expozitie din 1906, a reprezentat expresia de virf a pitorescului romantic.
O mentiune deosebita o merita ansamblul castelului regal si parcului Peles
de la Sinaia (inceput in 1875-1880, arh. Doderer si Schultz, completat fericit
in 1896-1914, arh. Karel Liman), care a imprimat stilul sau pitoresc (in spiritul
unei combinatii eclectice de vernacular medieval german, renastere germana
si alte componente stilistice de diferite facturi), intregii localitati si
chiar zonei. In plus, interventiile de la manastirile Bistrita, Tismana, Curtea
de Arges, Arnota, Antim, Negoiesti, Caldarusani, etc., datorate arhitectului
Shlatter, reprezinta primele incercari de restaurare, desi, in spiritul vremii,
el transmite monumentelor autohtone o expresivitate "gotica" nespecifica si
atmosfera nostalgica a castelelor create de romantismul german.
In Transilvania, arhitectura
de factura romantica neomedievalizanta, desi este mai organic legata de traditia
arhitecturala locala, are mai putine prelungiri in secolul 20, cind este mai
rapid inlocuita de cautarile de tip Secession. A fost practicata de arhitecti
autohtoni: Antal Kagerbauer, marele arhitect al neogoticului, autor al bisericii
Sf. Petru (1846) si primariei din Cluj (1843-1846), aripa noua a castelului
Banffy de la Bontida (1855), castelului Miko Imre de la Ocna Mures si al multor
monumente funerare, urmat de arhitectii Ferdinand Hottner (azilul Sf.Elisabeta
din Cluj), Samu Pecz (palatul Szeky, Cluj), Janos Bohm, Kalman Rimanoczy,
Gotfried Orendi, etc.
Pe de alta parte, se gasesc
cautarile care incearca, in spirit romantic, sa valorizeze arhitectura popular-nationala.
Daca aceasta orientare a starii romantice spre elaborarea unei arhitecturi
nationale se va maturiza mai tirziu, abia spre sfirsitul secolului, devenind
o directie de cautari stilistice durabila si de sine statatoare (a se vedea
mai departe: arhitectura neoromaneasca), arhitectura "importata" de factura
romantica reprezinta, alaturi de arhitectura de factura clasicizanta, un moment
incipient important in procesului de occidentalizare a societatii romanesti,
caracteristic celei de a doua jumatati a sec. 19.
Atit arhitectura clasicista
cit si cea de factura romantica au largit considerabil aria arhitecturii romanesti,
scotind-o de pe fagasul restins al traditiei autohtone, dar in moduri diferite:
daca arhitectura clasicista a adus in arhitectura romaneasca rigoarea si ordinea
rationala ale traditiei clasice (pe teritoriul vechiului regat aceasta traditie
fiind aproape inexistenta), arhitectura de factura romantica a adus un mare
aport imaginativ si o aplecare catre farmecul arhitecturilor trecute. Ambele
directii au dat roade mai tirziu.
|
|
|
|