|
|
|
Arhitectura perioadei
comuniste
Cel de al doilea razboi
mondial a intrerupt sensul evolutiei arhitecturii romanesti nu numai prin
consecintele economico-sociale ale oricarei conflagratii (intreruperea activitatii
de constructie, distrugeri ale fondului construit, saracie, etc.), ci si prin
schimbarile politice majore care i-au urmat si care au produs reale mutatii
in productia de arhitectura. Dovada sta faptul ca exista un punct de fractura
in evolutia arhitecturii romanesti, dar el nu se situeaza imediat dupa razboi,
ci dupa schimbarea de regim. Astfel, pe de o parte, asa cum s-a intimplat
aproape in toata Europa, dezvoltarea arhitecturala post-belica s-a inscris
in general pe linia de aplicare pe scara larga a modernismului in formula
sa radicala. Pe de alta parte, schimbarile fundamentale din planul politic
au antrenat atit fenomene economice si sociale specifice cit si schimbarea
radicala a modului de exercitare a meseriei, ceea ce a conferit evolutiei
post-belice dimensiuni proprii.
Astfel, instaurarea "socialismului
de stat" subordonat Moscovei, industrializarea fortata, planificarea centralizata
(si a activitatii de constructie: in 1952, se infiinteaza Comitetul de stat
pentru arhitectura, constructii si urbanism), etc. au atras inlocuirea totala
a investitiei private cu cea de stat (avind ca urmare si disparitia mecanismului
de reglaj al comenzii sociale caracteristic unei societati de piata), desfiintarea
practicii liberale a meseriei (1949), urmind ca aceasta sa se desfasoare numai
in marile institute de proiectare specializate, inlocuirea climatului natural
concurential cu selectia arhitectilor dupa criterii politice, inchiderea fata
de Occident, etc.. Toate acestea nu numai ca slabesc puterea breslei si subordoneaza
intr-o masura uriasa deciziile profesionale deciziilor politice, dar introduc
si o mare doza de arbitrariu.
Astfel, dezvoltarea post-belica
a arhitecturii romanesti s-a dovedit mai sensibila la fluctuatiile politicului
decit la mersul ideilor arhitecturale in lume, fiind, intr-un anume fel, istoria
unei drame a meseriei. Evolutia contextului politic permite evidentierea citorva
perioade distincte:
1)perioada de reconstructie
de pina in 1948-1949; 2)perioada stalinista, pina pe la jumatatea anilor '50;
3)perioada de deschidere si relativa resincronizare, aproximativ pina in primii
ani ai deceniului 8; 4)perioada de inchidere si declin, pina la revolutia
din 1989; 5)perioada de refacere a structurilor profesionale, din 1990 pina
astazi.
|
|
|
|