|
|
|
Arhitectura
stalinista
Spre sfirsitul anilor
'40, politicul a impus realismul-socialist, sloganul artistic al stalinismului,
intrerupind pentru citiva ani atit noul patos modernist pe care tinara generatie
incerca sa-l impuna, cit si traditia mai moderata.
Totusi, arhitectura realist-socialista/stalinista
nu va lasa urme fizice coplesitoare. Intr-un fel sau altul, nu s-au facut
investitii deosebit de mari, cu exceptia combinatului poligrafic Casa Scinteii,
proiectat dupa modelul moscovit de un colectiv din care au facut parte multe
dintre tinerele sperante ale momentului (arh. Horia Maicu, sef de colectiv).
Totusi, nici scara Casei Scinteii nu este la fel de coplesitoare ca marturiile
lasate de stalinism in alte tari. HCM/nov. 1952 impune in constructia de locuinte
formula sovietica a cvartalurilor, oprind orice alte experimente. Dar nici
cvartalurile (incinte sau suite de incinte de locuinte plurifamiliale de mica
inaltime) nu au ajuns coplesitoare (ca dimensiuni si ca numar) si, inscrise
in tesutul stradal traditional, nu au disturbat ordinea traditionala a orasului.
Stilistic insa, realism-socialismul
a produs o deturnare de la cautarile moderniste si o revenire artificiala
la vocabularul clasicist, uneori preluat ad-litteram (cinematograful "Infratirea
intre popoare", Bucuresti, arh. Nicolae Porumbescu - 1953), alteori mai mult
sau mai putin aluziv sau scenografic (casa sanatoriala Olanesti, arh. Gheorghe
Patrascu, Liliana Dinescu - 1950, Opera Romana, arh. O. Doicescu; teatrul
de vara "23 August", arh. P.Em. Miclescu, D. Marinescu - toate in 1953; cvartalele
din Hunedoara sau Drumul Sarii, Cotroceni, din Bucuresti, etc.).
|
|
|
|