Noua problematica si orientarile ultimului deceniu
Pe acest fond, reconectarea, dupa 1989, a arhitecturii romanesti la cultura arhitecturala europeana s-a dovedit a fi foarte dificila, lucru care se reflecta in ultimii zece ani de arhitectura.
Revenirea la practica liberala a profesiunii, reprezentarea si protectia profesiunii in aceste noi conditii, intocmirea planurilor de dezvoltare ale oraselor (si a regulamentelor de constructie aferente), refacerea listei de monumente istorice (a structurilor si a legislatiei de protectie a lor), recladirea unei culturi profesionale, conectarea la ideile contemporane, asimilarea critica a noilor tehnologii, etc. sint actiuni de lunga durata, deci in curs. In plus, investitia publica este aproape nula, iar cea privata, redusa. Inafara de locuinte (individuale si imobile mici), arhitectura interioara a magazinelor, desi program de "arhitectura efemera", a capatat o tot mai mare importanta; de asemenea, in lipsa spatiilor de birouri, au inceput sa se construiasca astfel de cladiri (mai ales filiale de banci) sau sa se faca reconversia unor cladiri vechi in birouri pentru noile companii.
Dupa cincizeci de ani de intrerupere s-a reluat constructia de biserici, aducind o noua problematica, cu care arhitectii nu mai erau familiarizati. In aceste conditii, cea mai mare parte a proiectelor si constructiilor executate nu au inca suficienta substanta sau continua inertial decorativismul perioadei precedente; ca urmare constructiile interesante sint putine (multe raminind in stadiul de proiect), si, cel mai adesea, de mica anvergura. Trebuie mentionate realizarile atelierului Serban Sturdza (19, orfelinatul din Timisoara, biserica reformata din, etc.), care, alaturi de alte ateliere (Radu Radoslav si Andreescu&Gaivoronschi) formeaza in jurul Scolii de arhitectura din Timisoara (reinfiintata in 1990) o miscare regionala incearcind sa reinoade firele intrerupte ale evolutiei, precum si proiectele atelierului Dorin Stefan din Bucuresti (filialele BCR din Ghencea - 1986 si din - 1987, etc.), care reprezinta o alta linie de cautari, rafinate si originale.
Evenimentele arhitecturale cele mai importante si care ar trebui sa aibe un impact considerabil asupra arhitecturii si orasului, le constituie insa cele doua mari concursuri initiate de Uniunea Arhitectilor din Romania (reactivata dupa declinul din perioada Ceausescu) si anume: sistematizarea pietei Revolutiei din Bucuresti - 1987 (premiul I: arh. Franz si Marina Echeriu din Innsbruck/Austria) si, mai ales, concursul international "Bucuresti 2000", organizat impreuna cu Uniunea Internationala a Arhitectilor in 1986 (premiul I: atelierul condus de arh. Meinhart von GerKan din Hamburg). Ele reprezinta o noua deschidere oferita dezvoltarii Bucurestiului si garantia evolutiei arhitecturii romanesti pe o baza puternic fundamentata profesional.
