Arhitectura stalinista

Spre sfirsitul anilor '40, politicul a impus realismul-socialist, sloganul artistic al stalinismului, intrerupind pentru citiva ani atit noul patos modernist pe care tinara generatie incerca sa-l impuna, cit si traditia mai moderata.

Totusi, arhitectura realist-socialista/stalinista nu va lasa urme fizice coplesitoare. Intr-un fel sau altul, nu s-au facut investitii deosebit de mari, cu exceptia combinatului poligrafic Casa Scinteii, proiectat dupa modelul moscovit de un colectiv din care au facut parte multe dintre tinerele sperante ale momentului (arh. Horia Maicu, sef de colectiv). Totusi, nici scara Casei Scinteii nu este la fel de coplesitoare ca marturiile lasate de stalinism in alte tari. HCM/nov. 1952 impune in constructia de locuinte formula sovietica a cvartalurilor, oprind orice alte experimente. Dar nici cvartalurile (incinte sau suite de incinte de locuinte plurifamiliale de mica inaltime) nu au ajuns coplesitoare (ca dimensiuni si ca numar) si, inscrise in tesutul stradal traditional, nu au disturbat ordinea traditionala a orasului.

Stilistic insa, realism-socialismul a produs o deturnare de la cautarile moderniste si o revenire artificiala la vocabularul clasicist, uneori preluat ad-litteram (cinematograful "Infratirea intre popoare", Bucuresti, arh. Nicolae Porumbescu - 1953), alteori mai mult sau mai putin aluziv sau scenografic (casa sanatoriala Olanesti, arh. Gheorghe Patrascu, Liliana Dinescu - 1950, Opera Romana, arh. O. Doicescu; teatrul de vara "23 August", arh. P.Em. Miclescu, D. Marinescu - toate in 1953; cvartalele din Hunedoara sau Drumul Sarii, Cotroceni, din Bucuresti, etc.).